prostii sub clar de luna

Te vad.In momentul asta m-as opri din drum si te-as striga,tare. Spun tare,ca sa ma auzi din departare.Simt un amestesc de nebunie si placere.Mergi cu pasi mari spre o muza.Ti-as putea fi eu muza ta proprie.M-ai picta pentru prima oara in viata ta.Si mi-ai da propria mea culoare si stralucire.Vin-o aici sus in camera de pe Lipscani sa te simt.Oamenii vin ca atrasi de magnet se uita la tablouri si intra in el repede prea repede.Dar noi?
Vreau sa te strig.Lasa-ma sa urlu pe strazile Bucurestiului dupa tine.Pentru ca esti singura persoana care ma va auzi si care ma va recunoaste.Tu imi vei spune sa nu mai fiu toanta si sa fiu puternica.Iti fac o balada nu observi? Nu vei ajunge sa o citeste.Te vei numara printre (ne)cititorii blogului.Restu vor citi sa afle si ei in ce traiesc.Obisnuiesc sa ma cred inteligenta.Obisnuiesc sa cred ca stiu multe.Dar descopar ca despre viata nu stiu mai nimic.E prea devreme sa te intreb daca ma consideri o femeie matura? Sau sunt doar o copila?
Femeia este seducatoare,materialista,timida,manierata,romantica,tupeista,frumoasa,inteligenta.Are o diversitate de forme.Tu sub ce forma ma vezi? Drept sa-ti spun te vad un las.Esti prea las de tine.Ai frica in tine pe care o ascunzi cu tupeul de care dai dovada.Tu cum te consideri? Vreau sa-ti pun intrebari.Sa stam amandoi fata in fata,pe scaun in mijlocul cafenelei si sa ne vorbim.
Intre noi sta doar o ceasca de cafea cu lapte,care ne desparte.O impartim amandoi pentru ca asa suntem invatati sa facem.Mi-a spus ca nu suporti fumul de tigara si tigarile in principiu.Astazi n-am adus.Astazi sunt curata.Cat de multe intelegi prin expresivitatea cuvantului curat? Astazi sunt eu.Sunt simpla cu un zambet un pic sters pe fata.Astazi suntem amandoi in camera de sus a cladirii unde ne-am cunoscut.Un geam e deschis si un vant bate domol.Ne plimbam in jurul cestii de cafea,care la randul ei transmite un parfum irezistibil si incantator.
Si parfumul tau miroase.Imi inunda narile asa cum obisnuia sa faca candva.Stiu ca minutele astea vor trece prea repede.Pentru ca asta vrei.Pentru ca niciodata nu esti sau nu ai fost pregatit pentru a purta o discutie serioasa.Esti grabit.Mereu ai fost asa.Trece pe nesimtite timpul si eu nu constientizez.In mintea mea o sa fie in final un haos.Un haos din care nu o sa-mi aduc aminte prea multe.Intarata’ma,ademeneste-ma,vrajeste-ma,hipnotizeaza-ma,arunca-ma si apoi trage-ma inapoi razand,fa-ma sa alerg spre tine si apoi intoarce-mi spatele ca si cum nu mi-ai fi facut semn sa vin.Am ochi umflati de plans si nu e nimeni care sa-si dea seama.
Zdrobeste-ma de tine cand ma astept cel mai putin,refuza-mi macar o privire sa-ti arunc.Si prefate indurerat si lovit atunci cand iti refuz eu o privire.Lasa-ma sa ma inec pentru un minut in ochii tai negri,mari.Un minut care va insemna o vesnicie pentru mine si tu nu-ti vei da seama.Lasa-ma sa plang pe umarul meu.Da-mi inapoi momentele cand eram imbratisati.Unde le tii?
Zvarcoleste-te de mine atunci cand sunt pe punctul de a mi te scoate din minte.Dispari cu prietenul tau cel mai bun si dupa suna-ma cand esti departe.Reproseaza-mi ca nu te-am cautat.Fa-ma sa te visez,fa-ma sa cred in tine,fa-ma sa scriu un blog despre tine si in final asigura-ma ca singurul lucru de care mai am nevoie e siguranta ca ma vrei pe mine si numai pe mine.Tresari,ma strangi de mana,ma iei in brate si iti lasi capul usor pe piept.Daca te-ai vedea macar o clipa ai ajunge la concluzia ca esti caraghios. Terminam discutia. Eu am vorbit tu m-ai ascultat. Ma indrept spre usa.Dar cand sa ies tu vei veni din spate si ma vei strange.Vei spune ca nu am terminat.Inimile noastre incep sa bata tare si mi-e frica sa mai stau langa tine.Caldura din stransoarea in care ma aflu si respiratia ta fulgeratoare ma sperie.Cat timp mai ai de gand sa ne jucam? Pe final vei recunoaste ca ma iubesti si ca vrei sa ma faci fericita?